Şi aşa a început lunga noapte; iar noi toţi cunoaștem ceea ce a urmat, drept istorie muiată în sânge.
Însă acest aticol trateaza la general, modul în care evreii au creat Creştinismul şi câştigat puterea în faze în Imperiu Roman. Evreii au creat aceasta ideologie în Alexandria - un New York al vremii respective.
Evreii se aflau printre primii ocupanţi ai oraşului Alexandria proaspăt înfiinţat, începând cu secolul al IV-lea î.e.n. Cu fluxurile care au urmat după invazia Ptolemeilor, după cum notează istoricul antic Stabo (63/64 î.e.n. - 24 e.n.) în timpul căruia, Alexandria a fost cel mai mare centru comercial al lumii. Astfel în timpul secolului I e.n., Alexandria a fost o metropolă înfloritoare, care s-a extins în toate direcţiile şi care a influenţat oamenii din jurul Mediteranei, inclusiv în câmpul religiei.
Rivalizând cu Roma, Alexandria secolului I a fost cel mai mare şi important oraş al Imperiului Roman. Pe întinderea cosmopolitană de proximativ 6.4 km² a acestuia, locuiau mai mult de jumatate de milion de persoane. Era un centru major a comerţului şi transportului internaţional.
Este cunoscut faptul că populaţia evreiască a oraşului a fost una mare, fiind împrăştiată în toate cele cinci zone ale acestuia.-
Populaţia evreiască din Alexandria a fost atât de considerabilă încât Philo, un membru al unei dintre cele mai bogate familii din metropolă (şi cele mai bogate familii din întreg Imperiul - presupun ca Rothschild), a estimat că în vremea lui, evreii constituiau în jur de 50% din populaţia oraşului. Mai mult, comunitatea evreiască era atât de mare şi de puternică încât aceasta deţinea "propria lor trezorerie şi curte de justiţie."
Mulţi dintre evreii oraşului erau "elenizaţi", în sensul că - după cum fac şi azi - au adoptat şi trăit în cultura sau culturile din jurul lor; în cazul de faţă cultura greacă, care era dominantă în era respectivă. După cum este notat şi în The International Standard Bible Encyclopedia: "Alexandria a fost locul în care pentru prima dată evreii au deveni atât de puternici sub influenţa Elenismului dar şi locul în care a apărut şi filozofia greco-evreiască, a cărei cel mai notabil reprezentant a fost Philo".
Întradevăr, Iudaismul Elenist îşi avea "sălaşul" în Alexandria, loc în care a fost tradusă în greacă şi Biblia Evreică, fiind numită Septuagint.-
Un grup de evrei eleniști sau mai degrabă "evrei de modă", au fost priviţi ca "Therapeute" - un fel de comunitate mănăstirească creată în Alexandria, cu grupuri similare şi în alte părţi ale Mediteranei. Therapeutii din Alexandria au fost menţionaţi sub acest nume pentru prima dată în lucrarea De Vita Contemplative a lui Philo.-
În realitate, termenul de "elenizare" subminează Neo-Conservatorii, Liberalii Ayn Randian, etc. Evreii au început să lucreze la crearea unei forme hibride a agendei lor cu care prind Neamurile în cursă şi astfel le metamorfozează şi le năruie culturile. Un fel de Cal Troian. Nicio diferenţă de ceea ce aceştia fac azi, pe multe nivele. Un cancer ascuns.
Este interesant de observat că Essene, o altă sectă evreiască, este considerată "vărul spiritual" al Therapeutului. Fermecător ...
În ciuda diferenţelor dintre acestea, Therapeute se aseamănă totuşi cu mai bine cunoscutul Essene, în câteva aspecte importante; aici sunt incluse renunţarea averii personale şi abolirea sclaviei. Asemenea Essenului, aceştia purtau robe albe şi ţineau sabatul. Mai mult, petreceau mult timp în rugăciune şi studierea scripturilor evreieşti.
În cartea sa Ancient Lowly: A History of the Ancient Working People, C. Osborne Ward - un economist politic al Departamentului Forţei de Muncă SUA - oferă o privire interesantă şi practică asupra Therapeuţilor... Aceştia erau membrii unor "bresle afaceriste" şi "uniuni" foarte puternice ale clasei muncitoare. Citând diverse inscripţii, Ward a căutat să demonstreze o "Distribuire Solonică" care a constituit o "organizaţie vastă" menită de a servi omenirii drept un "vehicor veritabil de emancipare a sclavilor..."-
Acesta este simplu proto-comunism. Poate fi din 139 î.e.n. sau din 1919 e.n. Agenda evreiască este mereu aceiaşi. Autorul evreu Otto Weininger admite în lucrarea sa Sex and Character, la pagina 311: "Evreul este un comunist înnăscut".
Discuţia eliberării sclavilor este o glumă, la fel ca şi în Imperiul Roman. Evreii, după cum s-a întâmplat şi mai târziu în comerţul de sclavi din Africa, au condus marea majoritate, dacă nu întreaga afacere cu sclavi. Scriitorii romani au remarcat şi notat modul hidos în care evreii negustori de sclavi urmau expediţiile Armatele Romane, cu scopul de a pune mâna pe cât mai mulţi sclavi şi felul barbar în care se purtau cu aceştia odată ce i-au colectat.
În realitate, această retorică este concepută cu scopul de a recruta clasele de sclavi, care erau numeroase la vremea respectivă şi clasele inferioare în general, pentru a le ridica şi război cu autoritaţile romane. Nu exista nici o diferenţă între ceea ce evreii au făcut atunci cu proletariatul şi mai apoi cu comunismul şi "proletcultismul". Să nu uitam că evreii crează problemele în societate, numai pentru a oferi mai apoi soluţia: domnia lor.
Problemă, Reacţie, Soluţie - aceasta este tactica evreului.
Această "Distribuirea Solonică" pe care o sugerează Ward, a devenit creştinismul reprezentat ca un "sistem vast de uniuni comercializante la nivel global".
Descriind aceste fraternităţi întâlnite in Egipt şi în alte locuri, Ward remarcă:
"Principalul nume sub care aceştia au fost cunoscuţi, nu în coptă ci greacă, a fost Therapeute - o organizaţie aliată îndeaproape cu Essene."
Această informaţie este importantă deoarece arată cum evreii operau aceast proto-comunism/crestinism într-o reţea organizată de-a lungul şi latul Imperiului, cu obiectivul comun de a-l răspândi. Nu există nici o diferenţă între atunci şi evreii din Rusia care primeau ordine de la evreii din New York sau Londra, etc. Evreii operează într-o reţea şi o fraternitate globală împotriva Neamurilor/Arienilor.
Interesant este faptul că la un moment dat - cu excepţia grupurilor evreieşti - marea majoritate a voluntarilor sau asociaţilor Ariene au fost interzise de Iulius Cezar, numai ca să fie reinstituite de Augustus.
Ben Klassen a scris că Iulius Cezar a fost o păpuşă a evreilor şi că aceştia au vrut să creeze funcţia de imperiator pentru a consolida puterea într-o funţie centralizată, pe care să o poată controla cu uşurinţă, având în vedere că Roma a fost o republică pe vremea lui Cezar.
Acest lucru are sens, întrucât în acea vreme evreii deţineau cele mai mari bogăţii în Imperiul Roman - cum se întâmplă şi în ziua de azi de altfel, aceştia fiid la conducerea băncilor globale şi a sistemului bancar/corporativ, care le oferă controlul asupra Naţiunilor Neamurilor.
De unde crezi că a împrumutat Cezar sumele vaste de bani - lucru pe care l-a făcut - şi pe care le-a folosit pentru a cumpăra gloatele cu expunerile şi jocurile pompoase şi pentru a-şi subvenţiona armatele şi războaiele? Cezar nu numai că a vânat şi atacat Naddrezii (Druizii) - mergând până acolo încât a navigat spre Insula Sacră a Britaniei eşuând în atacul lui - dar a mai ars şi devalizat şi biblioteca din Alexadria.
Cine are de caştigat din toate acestea? Neamurile? Nu prea!
Cred ca atacul împotriva Naddrezilor s-a datorat faptului că aceştia se aflau în afara controlului Roman şi prin urmare evreii nu aveau cum să îi subjuge; căci după cum dovezile arată, aceştia au facut acest lucru cu şcoline Neamurilor de pe întinderea Imperiului. Aşadar, ei îi voiau slăbiţi şi distruşi.
Mai târziu, odată cu răspândirea virusului creştin, Naddrezii au fost doborâţi prin subminarea lor în Britania prin intermediul sectelor Culdee şi după ce aceştia au fost slăbiţi până dincolo, au fost omorâţi de creştini: la fel cum s-a întâmplat înainte şi cu adepţii lui Serpis.
Chiar şi astăzi Creştinismul evreiesc foloseşte tactici identice împotriva culturii Hindu:
The Fraud of 'Christian Ashrams'
Dishonest Christian evangelism in fake Hindu cultural garb
Ceea ce aceştia au făcut cu Şcolile Misterelor Păgâne şi a Neamurilor în timpul romanilor, au făcut şi mai târziu cu Free Masonii.
**Notă pentru Sataniştii Spirituali: Evreii încearcă aceleaşi tactici și azi, cu "organizaţiile satanice" false.
În analiza noastră de faţă care notează comparaţii extensive între religiile culturilor din jurul Mediteranei şi dincolo de aceasta, ne întoarcem mereu la realitatea diverselor "fraternităţi" - asociaţii religioase, care îi include pe Therapeuţi, Esseni şi Nazarenei ...
Ţinând cont de toţi factorii daţi, se poate observa cum în cadrul Therapeuţilor egipteni se afla o comunitate religioasă evreiască, care în mod evident a făcut parte dintr-o fraternitate masivă şi care se eleniza, aducând în docrinele sale credinţele religiilor păgâne, incluzându-le şi în special pe cele egiptene.- (nota mea: subminând Neamurile)
Din observaţile Imperiatorului Adrian în scrisoarea lui către cumnatul său Servianus (în jurul anilor 34 e.n.), după cum notează scriitorul păgân Vopiscus (cca 300), reiese că evreii din Alexandria erau foarte implicaţi în venerarea lui Serapis, în aceiaşi măsură ca şi creştinii acelei vremi. De-a lungul secolelor în care această scrisoare a fost tradusă, unii învăţaţi de anumite apartenenţe au găsit de cuviinţă fie să înlăture anuite părţi din ea, fie să o declare un fals.-
(Nota mea: "implicaţi" în venerarea Zeului Neamurilor Serapis - aceştia nici măcar nu îşi ascundeau infiltraţiile în Ordinile Neamurilor.)
Ce au făcut evreii urmaşilor lui Serapis după ce au pus mâna pe ceea ce le trebuia, din cultura gazdă slabită şi subminată?
În anul 391 e.n. Patriarhul (Comisarul) Alexandriei, Teofil, a chemat după călugări, i-a armat şi i-a răsculat împotriva oraşului Memphis şi a măreţului sanctuar al lui Serapeum, templul principal al religiei Osirian-Isis. Atacul a fost pe atat de grozav pe cât ar fi poruncirea distrugerii Vaticanului în zilele noastre. Preoţii egipteni (satanici) au fost masacraţi în sanctuarele şi străzile oraşului. Ferocitatea violenţei a ucis cu sânge rece preoţi, adepţi şi elita intelectualilor egipteni din Alexandria, Memphis şi din alte oraşe ale Egiptului; aceştia au fost omorâţi iar templele şi bibliotecile le-au fost distruse. Structura instituţională a religiei egiptene, pe vremea aceea cu o vechime mai mare de patru milenii, a fost zdrobită în mai puţin de 2 decenii.
Adrian scrie şi despre problema evreilor:
"Este cel mai sediţios popor, cel mai înşelător, cel mai calomnios; oraşele lor sunt avute, bogate şi [pământurile lor] fertile şi niciunul nu este inactiv... Singurul lor zeu este banul, iar acest lucru îl adoră creştinii, evreii şi toţi oamenii."
Ramura evreiască a Therapeuţilor a născocit creerea unul echivalent mitologic zeului-om pentru ei înşăşi, în Isus Hristos.
Cu privire la Therapeuţi, Creştini şi Adrian, istoricul de seamă Edward Gibbon (1737-1794) afirmă:
Comerţul extensiv al Alexandriei şi proximitatea acestuia cu Palestina, a oferit o intrare uşoară noii religii [a creştinismului]. La început a fost îmbrăţişat de mulţimea Therapeuţilor sau Essenianilor de langa Lacul Mareotis, o secta evreiască care s-a redus în mare parte la ceremoniile mosaice... Şcoala din Alexandria a fost locul în care teologia creştină a adoptat o formă regulară şi ştiinţifică; iar când Adrian a vizitat Egiptul, acesta a găsit o şcoală formată din evrei şi greci, suficient de importantă pentru a atrage atenţia acestui prinţ iscoditor.
În Philo (X,83) găsim un dirijor therapeut sau "demnitar ecleziast, uneori un ofiţer administrativ sau ceremonial" - de asemenea existent în iudaism şi trecut mai apoi în creştinism.
Cât despre locaţia Ordinilor Therapeuţilor, după cum este prezentat de către Philo în De Vita Contemplative dar şi în alte surse, Conybeare comentează:
”Se cade a se presupune că systema aceluiaşi tip descris de Philo, puteau fi găsite în toate zonele locuite? Sau era aceea plasată pe Lacul Mareotis - în care erau adunate cele mai bune persoane, alese din toate cartierele - singura? Cred că adevărul se află la mijlocul acestor două supoziţii. Se prea poate să fi existat astfel de societăţi în mai multe dintre marile comunităţi evreieşti, răspândite în jurul Mediteranei, cum ar fi Cipru, Corint, Tars, Colose, Antiohia, Roma, Smirna şi altele.
Romanii antici au scris că gloatele creştine erau finanţate, conduse şi organizate de comunitatea sinagogilor evreieşti de pe întinderea Imperiului. De asemenea, aceştia numeau Creştinismul "o sectă a Iudaismului".
Conybeare mai scrie:
”Este destul de credibilă ipoteza conform căreia existau multe societăţi de acest fel şi în alte părţi, dacă păstrăm în minte larga diseminare a Iudaismului Grec peste tot în jurul Mediteranei şi propaganda pe scară largă a religiei care, în zilele lui Philo, era în progres pentru cel mult două secole.”
Astfel observăm că Conybeare avea educata opinie că systema Therapeutan rudild, după cuma acesta traduce termentul, erau răspândiţi în jurul Mediteranei, pornind din sediul central de la Lacul Mareotis.-
Practic, Lacul Mareotis era precum Şcoala Frackfurt a lumii antice.
După cum putem observa, în perioada în care se crede că religia creştină a fost întemeiată, au existat pretudindeni în jurul Mediteranei - în exact aceleaşi locuri în care Creştinismul a prins rădăcini - fraternităţi religioase cu tendinţe, doctrine, ierarhie şi structură pe cât se poate de asemănătoare cu cele ale efortului creştin ulterior. Aceste fraternităţi larg răspândite le include pe cele cunoscute ca "Therapeute" ... Care a posedat o distinctă aură "creştină", după cum am s-a notat chiar şi din timpurile antice.
Unul dintre scriitorii catolici care a insistat pe legătura dintre Therapeuţii lui Philo şi Creştinism, a fost Eusebius, în secolul al IV-lea. În Istoria Bisericii (2.17), când se vorbeşte despre "legătura lui Philo cu asceţii Egipteni", Eusebius remarcă: "Acum trebuie să aflăm dacă acesta a inventat această denumire [Therapeute] şi a aplicat-o, asortând astfel numele cu modul lor de viaţă sau dacă aceştia purtau acest nume de la bun început, întrucât titlul de Creştin nu era încă folosit pe scară largă."
În fine, realitatea poate fi aceea că Therapeuţii s-au metamorfozat în Creştini, deoarece aceştia au fost cei care, în esenţă, au creat cea mai mare parte din Creştinism, fără existenţa unui "Isus istoric" ...
de Bunsen remarcă:
"... Ştefan, Paul şi Apolo au fost priviţi ca promulgatori ai Gnozelor Universaliste Alexandriene (citeşte: evreice) ale Therapeuţilor Essenici, drept practici ale Creştinismului."
Dr. Grant afirmă:
"Cele mai bune precedenţe ale şcolilor creştine din Alexandria se pare că se află ... între Therapeutii de la Lacul Mareotic descris în lucrarea lui Philo 'De Vita Contemplative' ... Aceşti Therapeuti erau pregătiţi pentru Creştinismul Alexandrian."
De acum este evident că infiltraţiile evreilor au avut loc de-a lungul secolelor în lumea Romană, fără nicio deosebire de ceea ce aceştia fac azi. Acelaşi evreu ieri şi azi.
Comunismul, Creştinismul şi Capitalismul în toate formele lor, nu sunt nimic mai mult decât Talmudul în acţiune.
Iulian, nu ai fost uitat până în ziua de azi, camarade.
Mult trăiesc Luptătorii!
Legaţi mereu prin sânge, pe vecie plus o zi.
Hail Satan!
--Rev. Mageson666
__________________________________________________
Referinţa principală: Christ in Egypt, The Horus-Jesus Connection de D.M. Murdock
