-->

„Societatea lui Isus” – o adunătură de criminali organizați


Din cartea „The Secret History of the Jesuits” de Edmond Paris; tradusă din franceză în 1975:

Despre autorul Edmond Paris:
„În expunerea unei conspirații de o asemenea anvergură, acesta și-a pus viața în joc. Edmond Paris nu m-a cunoscut niciodată, însă l-am cunoscut fără să-l întâlnesc personal când eu, împreună cu alți iezuiți aflați sub jurământ solemn, am fost pus în temă cu numele instituțiilor și a indivizilor din Europa care erau periculoși pentru agenda Instituției romano-catolice. Așa ne-a fost împărtășit numele acestuia. Munca lui Edmond Paris în criticarea romano-catolicismului, a legat iezuiții de juruința ca: 1) să-l distrugă pe el, 2) să-i distrugă reputația lui și a familiei sale și, 3) să-i distrugă munca.” – Dr. Alberto Rivera (fost preot iezuit)

Numele și fețele se pot schimba, însă acesta este același program cu comunismul evreiesc. Creștinismul este o pregătire pentru comunism. Când una dintre acestea eșuează, cealaltă este gata de a prelua controlul peste țară sau regiune. Ca prim exemplu avem fosta URSS: când aceasta a căzut în 1991, împreuna cu celelalte țări din „Cortina de fier,” creștinii au revenit imediat în aceste țări, ca musca la rahat, evanghelizând populația în mod agresiv și fără încetare. Acesta este un cerc vicios.

„Iezuiții lucrează în secret și necontenit pentru două obiective majore ale Instituției romano-catolice: 1) Putere politică universală și, 2) O biserică universală, pentru a împlini astfel profeția din Apocalipsa 6, 13, 17 și 19” 1

Iezuiții (Societatea lui Isus) sunt spionii și brigada asasină a Bisericii Catolice. Oamenii care cred că această instituție este una „spirituală” sau „religioasă” sunt, cu tristețe, amăgiți. Aceasta este și din totdeauna a fost o instituție politică, în orice fel sau chip. Este un front politic care funcționează prin controlarea oamenilor, folosindu-se de multe ceremonii și caractere religioase fictive furate din religiile de jur împrejurul lumii, care au precedat-o. Separarea bisericii de stat nu înseamnă nimic pentru Biserica Catolică, care lucrează necontenit și câinește pentru dominarea lumii, prin orice mijloace posibile. Această instituție a fost construită din ucideri în masă, tortură, extorcare de fonduri, crime organizate, minciuni și prin privarea omenirii de adevărata spiritualitate. Această instituție a controlat regi, regine, clase nobile, președinți, guverne și pe aproape oricine aflat la putere.

Există zvonuri despre existența unui „papă negru.” Acesta nu este decât un mit; un mit menit să direcționeze responsabilitatea pentru toate aceste fapte de la Biserica Catolică și de la organizația de criminali a acesteia. În adevăr, aceștia se ocupă cu practica hegelianismului prin faptul că joacă de ambele părți aflate în opoziție, contra părții de mijloc, pentru a câștiga control. Acest lucru e analog cu cineva care în mod public pozează a fi împotriva drogurilor și lucrează în organizațiile care luptă împotriva drogurilor, însă în secret, operează o rețea de traficanți și distribuitori de droguri, chiar din interiorul organizației ce luptă împotriva drogurilor. Cu toate că Biserica Catolică pozează în mod public ca fiind o instituție religioasă și caritabilă, în secret aceasta controlează activități criminale organizate, lucrând mână în mână cu comunismul evreiesc.

Protestanții sunt toți foarte fericiți să-i condamne pe catolici și să arunce cu noroi în ei, întrucât atunci când dau vina pe alții, sunt scutiți de a da explicații cu privire la acțiunile degenerate și odioase care au loc în mod repetat în bisericile creștine ca întreg. Bineînțeles, noi toți știm că Satan a fost țapul ispășitor pentru acești criminali în tot acest timp, pentru că sunt prea amăgiți și prea îndoctrinați pentru a vedea că responsabilul pentru toate aceste fărădelegi este chiar „dumnezeul” lor.

Ignatius de Loyola a fost fondatorul iezuiților. La momentul în care a avut loc, Reforma Protestantă a cauzat daune serioase controlului incontestabil al Bisericii Catolice. Ignatius a ajuns la concluzia că singura cale prin care Biserica Catolică și-ar putea recâștiga puterea pe care a pierdut-o, e să impună canoanele și doctrinele pe puterea temporală a papei și să nu mai distrugă viețile oamenilor prin Inchiziție, după cum făceau preoții și măicuțele dominicane, ci mai degrabă să infiltreze în secret fiecare domeniu al vieții.

„Structura Companiei lui Isus a fost în cele din urmă întocmită și aprobată în Roma, de Papa Paul al III-ea, în 1540, iar iezuiții s-au pus la dispoziția papei, promițându-i supunere necondiționată.” 2

Ignatius a fost mai conștient decât orice alt lider catolic care l-a precedat, că cea mai bună modalitate de a controla un om e să-i devii stăpânul minții. „Îl vom îmbiba cu forțe spirituale pe care îi va fi foarte greu să se le elimine mai târziu.” „ … forțe mai trainice decât cele mai bune principii și doctrine; aceste forțe pot reieși la suprafață, uneori după ani buni în care n-au fost menționate și vor deveni pe atât de imperative încât voința se va găsi în imposibilitatea de a li se opune și va fi forțată să le urmeze impulsul irezistibil.” 3

Trebuie să ne amintim mereu că Biserica Catolică are la dispoziție foarte multă cunoștință ezoterică, în urma secolelor în care a confiscat, jefuit și îndepărtat în mod sistematic aceste materiale din rândul populației. Iezuiții au folosit această cunoștință în detrimentul omenirii. Necunoscut majorității, iezuiții au infiltrat fiecare țară de pe fața pământului și au fost expulzați din multe. Prin sacramentul catolic al confesiunii, iezuiții au câștigat control asupra regilor și reginelor, asupra domnitorilor și clasei nobile. Acestora le-au fost oferite în mod deschis chiar și poziții politice importante. N-ar fi deloc surprinzător ca aceștia să fi folosit șantajul în mod frecvent.

Ori de câte ori o țară a fost infestată de iezuiți, aceștia au reușit să preia controlul. Acest lucru a fost realizat prin infiltrare. În scurt timp, autoritățile începeau să-i consulte în probleme importante, apoi donații consistente începeau să fie făcute către aceștia și, în scurtă vreme, „aceștia ocupau toate școlile, amvoanele celor mai multor biserici, împreună cu locurile de confesiune a oamenilor din pătura superioară a societății.” 4

„Practic, publicul este în necunoștință de cauză cu privire la responsabilitatea copleșitoare pe care Vaticanul și iezuiții o poartă pentru începerea celor două războaie mondiale – o situație care poate fi explicată în parte de finanțele gigante de care dispun atât Vaticanul cât și iezuiții, lucru care le oferă putere în atât de multe sfere, în special după cel de-al doilea conflict.” 5

„Nicio țară nu a suferit la fel de mult ca Polonia, atunci când s-a aflat sub dominație iezuită. Și în nicio altă țară în afară de Portugalia nu a fost această organizație la fel de puternică. În timp ce Polonia se îndrepta rapid spre ruină, numărul instituțiilor și școlilor iezuite se înmulțeau atât de repede încât generalul a făcut din Polonia o congregație specială în 1751.” 6

Învățăturile din Orientul Îndepărtat au fost corupte odată cu apariția și infectarea cu iezuiți. Iezuitul Robert de Nobile s-a stabilit în India pentru a converti gloatele de acolo la catolicism. Tipic naturii iezuiților, acesta a infiltrat casta preoțească Brahmin (aceștia dintotdeauna au fost atrași de clasele conducătoare). „Acesta a adoptat îmbrăcămintea, obiceiurile și tipul de viață a Brahmanilor, a amestecat ritualurile acestora cu cele creștine, toate cu acordul papei Gregory al XV-lea.” Acesta a convertit peste 250.000 de hinduși. 7

Mai mult ca sigur, acesta este locul din care au fost luate cele mai multe dintre învățăturile ridicole ale new age, în care aceștia îl promovează pe nazarinean, promovează învățăturile despre „karma” și îngeri … pe scurt, infiltrație creștină.

„În America de Sud, au cucerit popoarele native de pe acest continent, forțându-i să trăiască sub un catolicism strict. Iezuiții îi supravegheau. Aceștia pedepseau și cele mai mici greșeli. Biciul, postul, închisoarea, punerea la stâlpul infamei din piețele publice, umilirea publică în biserică, acestea sunt pedepsele pe care ei le folosesc.”

„Inculpatul îmbrăcat în hainele penitentului, era însoțit la biserică unde își mărturisea greșeala. Apoi era biciuit în piața publică, în acord cu codul penal … Inculpatul nu numai că își primea osânda fără murmur, dar și mulțumea pentru aceasta … Vinovatul, după ce-a fost pedepsit și reconciliat, săruta mâinile celui care l-a lovit, spunând Fie ca Dumnezeu să te răsplătească pentru că m-ai eliberat prin această pedeapsă ușoară, de chinurile veșnice care m-au amenințat.” 8

„Vom compune poeme; însă poeții noștri să fie creștini și nicidecum urmași ai păgânilor, care invocă muze, nimfe ale pădurii și ale apei, care îi invocă pe Calliope, Apollo, etc. … sau pe alți Zei și Zeițe. Ba chiar mai mult, dacă aceștia vor fi menționați, să fie caricaturizați pentru că toți sunt decât Demoni.”9

„Biserica Romano-Catolică a fost printre cei mai bogați proprietari de terenuri din America de Nord. În Mexic, aveau mine de argint și rafinării de zahăr, în Paraguay avea plantații de ceai și cacao, fabrici de covoare și de asemenea controlau rezervele de hrană, întrucât dețineau vite și exportau în jur de 80.000 de catâri pe an. Și pentru a face un profit și mai mare, preoții nu ezitau să fraudeze trezoreria statului, după cum s-a aflat în urma incidentului din Cadix, în care au fost deschise cutiile de ciocolată numai pentru a se descoperi că erau umplute cu praf de aur.” 10

Pe 7 ianuarie 1960, la Roma, a avut loc un summit prin care se intenționa acordul unei coexistențe pașnice între sovietici și blocul estic și occident. În SUA, cardinal Spellman (care apare în numeroase reviste și ziare, fotografiat lângă lideri importanți la nivel mondial), le-a solicitat catolicilor să manifeste ostilitate lui Mr. Khrushchev, atunci când acesta a vizitat Statele Unite, fiind un invitat. Cardinal Ottaviani, secretarul sfântului cabinet, a ținut un discurs vehement la bazilica „Saint Marie-Majeure” împotriva sovieticilor și a puterilor occidentale care erau implicate în proiectul de pace. 11

Poate te întrebi: „care este scopul unui război, atunci când o instituție precum Biserica Catolică se zbate pentru dominație globală?” Nimic din ceea ce le e cunoscut oamenilor nu schimbă vieți, nu creează devastare și nu îi deschide pe oameni spre a fi dominați, mai mult decât războiul. Ambele părți din război sunt ajutate și finanțate de aceia care intenționează să exercite dominație mondială și să creeze un stat al sclaviei. La sfârșitul războiului, toate țările implicate în război sunt îndatorate băncilor internaționale, multe dintre care sunt deținute și operate de către Vatican. Și să nu îi nesocotim nici pe ceilalți care lucrează pentru exact aceleași obiective, mână în mână cu Vaticanul. Fiecare parte implicată se folosește una de cealaltă pentru a obține aceste rezultate, însă, de ochii oamenilor, acestea se atacă una pe cealaltă mânate de lăcomie și caută să se distrugă între ele, astfel încât, când agenda a fost împlinită, câștigătorul ia totul. Lucrul pe care îl au în comun, este „dumnezeul” la care ei toți se închină.

____
Referințe:

¹ Vatican Assassins: Wounded in the House of My Friends, The Diabolical History of the Society of Jesus Including: Its Second Thirty Years' War [1914-1945], its Cold War [1945-1990], and Its Assassination of America's First Roman Catholic President, John Fitzgerald Kennedy [1963] de Eric Jon Phelps, © 2001
² Idem, pp. 23
³ Idem, pp. 21
4 Idem, pp. 38
5 Idem, pp. 9
6 Idem, pp. 41
7 Idem, pp. 50-51
8 Idem, pp. 56-57
9 Idem, pp. 62
10 Idem, pp. 68
11 Idem, pp 184

Alte referințe: „The Secret History of the Jesuits” de Edmond Paris; tradusă din franceză în 1975